Pedicabo ego vos et irrumabo,
Aureli pathice et cinaede Furi,
qui me ex versiculis meis putastis,
quod sunt molliculi, parum pudicum.
nam castum esse decet pium poetam
ipsum, versiculos nihil necesse est;
qui tum denique habent salem ac leporem,
si sunt molliculi ac parum pudici,
et quod pruriat incitare possunt,
non dico pueris, sed his pilosis
qui duros nequeunt movere lumbos.
vos, quod milia multa basiorum
legistis, male me marem putatis?
pedicabo ego vos et irrumabo.
Vi verrò in culo vi verrò in bocca,
Aurelio finocchio e culattone Furio,
che per dei versi un pò leggeri
mi avete dato del rottinculo.
Se il buon poeta dev’essere casto,
non c’è freno per i suoi versi;
e anzi possono con grazia e spirito,
se sono teneri effeminati,
fare il solletico a certe voglie
non a sbarbati, ma a quei pelosi che si trascinano i lombi a fatica.
Per le mie storie calde di baci
Mi avete detto che ce l’ho rotto?
Vi verrò in culo vi verrò in bocca.